protv.md
International
13 Mar 09:41

Ce contine de fapt parizerul de pasare. Inspectorul PRO a analizat mezelurile din magazinele din Romania

Romanii cheltuiesc anual peste 10 miliarde de euro pe alimente, insa rareori se uita cu atentie la ce pun in cos. Asa se explica de ce rafturile magazinelor din Romania sunt, mai degraba, pline de mezelurile frumos ambalate, decat de acelea sanatos fabricate.

 

Legislaţia este mult prea permisivă, iar producătorii pun, în loc de carne, multă apă, soia, conservanţi, zgârciuri şi piele.

 

Inspectorul Pro a luat atitudine împotriva legislaţiei, iar autorităţile au promis că o vor îmbunătăţi. Vom urmări dacă acest lucru se va şi întâmplă, pentru că 80%dintre români mănâncă frecvent parizer, crenvurşti şi salam.

 

Mezelurile de proastă calitate, la limita legislaţiei europene, abundă pe piaţă românească. Multe sunt făcute dintr-o pastă obţinută din carne separată mecanic. Totul e legal - deşi produsele sunt prezentate că şi când ar fi din carne macră.

 

În laboratorul Larex din Bucureşti au fost aduse, anul acesta, 300 de produse. Unele mezeluri au fost găsite cu 90% apă, fără niciun pic de carne. Un sfert dintre cele verificate, până acum, sunt neconforme.

Pe etichetă, deşi e declarat parizer cu pasăre şi orice om se aşteaptă să aibă măcar carne de pasăre, la ingredient avem carne de pasăre separate mecanic, piele de pasăre, şorici, amidon, proteină din soia şi aşa mai departe, restul aditivi.

 

 

Matei Vaida, preşedintele Centrului Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor - LAREX - susţine că actuala legislaţie e de vină, pentru că nu stimulează calitatea.

 

”Există un tabel în ordinul 560 care îmi spune mie care este maximul de apă, de exemplu. Maximul de apă la tobă de exemplu e 70 %, dar unul îmi va realiza să zic o tobă în care are 68% apă şi un alt producător îmi va realiza o tobă în care are numai 50% apă . Acuma amândoi sunt legali.”

 

Românii sunt mari mâncători de mezeluri, iar producătorii profită de asta, făcând rabat de la calitate. Opt din zece oameni recunosc că poftesc la parizer, tobă, cremwurşti şi salam, dar nu ştiu ce cumpără.

 

Datele Uniunii Europene arată că românii consumă anual 83,2 kilograme de carne şi produse din carne, cu aproape 4 kilograme mai mult decât occidentalii.

 

Sorin Minea, preşedinte Romalimenta: ”Românul e cel care mănâncă un kilogram de salam prost, că e ieftin, la o masă şi apoi nu mănâncă 2 zile.”

 

Nu a fost aşa dintotdeauna. În anii 50 - 60, România era foarte apreciată pentru mezelurile pe care le prepara, din foarte multă carne.

 

De atunci şi până acum, calitatea a scăzut continuu. Vechile STAS-uri - standardele româneşti de calitate pentru reţetele de mâncare procesată - au dispărut.

 

Sorin Minea: ”Reţetarele noastre semănau cu cele ale polonezilor. Produse foarte bine gustate pe piaţa vestică, a Europei occidentale pe vremea respectivă. Dar pentru asta trebuie să faci produse de calitate, nu ştifturi pentru românii plecaţi la muncă.

 

Explozia de produse de pe piaţă, de după 90, a adus, din păcate, doar diversitate şi nicidecum calitate. Pentru prima oară, rafturile magazinelor s-au umplut şi de produsele inferioare ale altora, nu numai de cele autohtone. Şi ştiţi de ce ? Pentru că această legislaţie, extrem de permisivă, funcţionează pe întreg teritoriul Uniunii Europene.”

 

Reglementările UE ar fi trebuit să rămînă un reper şi nu ar fi trebuit să devină un model.

 

Acestea stabilesc ce aditivi avem voie să folosim, ce cantităţi de apă şi de materie prima putem să utilizăm, în cantităţi minime, ori maxime. Dar nimeni nu ne-a interzis să facem standarde proprii, mai dure, şi mezeluri mai bune.

 

Aşadar, piaţa ar trebui verificată, raft cu raft. Cu atât mai mult cu cât, 40% din cantitatea actuală de mezeluri este fabricată la negru, sau la gri. Găsim în magazine o sumedenie de produse cu aceeaşi denumire, dar cu ingrediente diferite.

 

Sorin Minea: ”Evaziunea fiscală pe carne a crescut din nou formidabil. Sunt sute de producători care lucrează la negru, sute, nu exagerez, care lucrează la negru sau la gri, care aruncă în piaţă tot ceea ce doresc. Nimeni nu doreşte să fie controlat.”

 

Şi atunci ce e de făcut? Sorin Minea - preşedintele Federaţiei Patronatelor din Industria Alimentară - îşi asumă faptul că şi-a dat acordul în pripă pentru această legislaţie, pe vremea când se află la conducerea Asociaţiei Române a Cărnii.

 

”Din păcate, ordinul nu e făcut foarte bine şi asta îmi asum, greşeală, s-a făcut repede. S-au pus nişte standarde vechi fără să înţelegi, eu sunt primul, mea culpa, care nu a înţeles ce poate să varieze şi care sunt parametri legali.”

 

Ordinul 560 nu a fost semnat însă doar de Minea, ci şi de patru instituţii ale statului.

 

Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională Sanitar Veterinară şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului nu au făcut nimic, din 2012 şi pînă acum, pentru a ridica nivelul de calitate al mezelurilor.

 

Nici ministerelor nu le face plăcere să vorbească despre asta, de vreme ce niciun ministru nu ne-a acceptat interviul.

 

Ministerul Sănătăţii ne-a transmis că o propunere pentru modificarea legislaţiei ar trebui să vină de la Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară. ANSVSA nu şi-a asumat însă nici măcar responsabilitatea unui răspuns. Şi ne-a păsat mai departe, la ministerul Agriculturii. 

 

Cum nici de la agricultură nu am primit iniţial o concluzie, am trimis solicitarea mai departe, către premierul Viorica Dăncilă.

 

Într-un final, printr-un email, ministerul Agriculturii a recunoscut că ordinul 560 este mult în urma cerinţelor pieţei. La insistenţele noastre, specialiştii celor patru instituţii au agreat să îmbunătăţească legea.

 

Iar modele de unde să se inspire sunt cu duiumul.

 

Matei Vaida: ”Ar trebui introduse nişte categorii de calitate superioară, medie inferioară. De exemplu aşa e în Republica Moldova, am şuncă de calitate superioară, cât medie, inferioară şi atunci nu aş mai avea problema că cel care realizează un mezel de calitate inferioară încearcă să se ducă cu preţul la maxim în sus şi undeva se întâlneşte cu cel ce face o şuncă de calitate bună şi se bate cu el la preţ, că ştiţi, şi unul şi altul sunt din punctul de vedere al legii corecţi.”

 

În conluzie, România ar trebui să ia urgent exemplul ţărilor care au introdus legi interne de calitate, mai dure decât reglementările Uniunii Europene, pentru ca producătorii să nu mai urmărească doar profitul, ci şi carnea din mezel …

 

Cu atât mai mult cu cât românii consumă în număr tot mai mare parizer, crenvurşti şi salam.

inprofunzime acasatv perfecte