protv.md
Financiar
27 Dec 13:11

In perioada sarbatorilor de iarna, compania de bauturi Efes Moldova a inaugurat cel de-al doilea grup sculptural. Este vorba despre sculptura a doi tineri indragostiti care se plimba prin parc cu cainele lor - VIDEO

In perioada sarbatorilor de iarna, compania de bauturi Efes Moldova a inaugurat cel de-al doilea grup sculptural, primul fiind pe strada pietonala E. Doga. Ambele lucrari reprezinta un cadou, oferit orasului de catre echipa Bere Chisinau, ce poarta acelasi nume. Totul a inceput incă anul trecut cu ocazia aniversarii celor 480 ani ai capitalei, cand Berea Chisinau a lanasat campania “Cunoaste-ti orasul, Iubeste-ti orasul”. Lucrarea realizata din bronz este alcatuita din mai multe elemente. Personajele principale sunt doi tineri, o fata pe un longboard, un baiat care o tine de mana si un catel.
In perioada sarbatorilor de iarna, compania de bauturi Efes Moldova a inaugurat cel de-al doilea grup sculptural. Este vorba despre sculptura a doi tineri indragostiti care se plimba prin parc cu cainele lor - VIDEO



De dragul inaugurării, pentru câteva ore, şi primăvara a venit. Cel de-al doilea grup sculptural din cadrul proiectului Sculpturi care te privesc în ochi a fost inaugurat la Valea Morilor, în imediata apropiere de scările rotondei. Compoziţia muzicală a lui Jerry Goldsmith, acel intro de la Universal Pictures care în copilărie ne sugera că la TV începe un film bun, „vjâul” şi „pacul” tinerilor de pe longboarduri, toate au fost sincronizate în momentul în care cele două sculpturi au fost oficial dezvelite şi prezentate lumii adunate în jur.

 

Doi tineri, o fată cu dreaduri pe un longboard şi un băiat cu ochelari pe cap ce o ţine de mână fie în clipa în care tânăra îşi pierduse echilibrul, fie pentru că, pur şi simplu, a vrut să o ia de mână sau invers, a fost iniţitiva ei – versiuni pot fi multe şi cred că vor fi, cert e că sculpturile au dinamică, prind un moment anume.

 

Angela Braşoveanu, câştigătoarea concursului de proiecte lansat de Berea Chisinau mi-a povestit mai multe despre sculpturile date, compromisuri, mesaje şi controverse.

Doream să ne detaşăm de ideea de istoric, măreţ, lucrări cu voievozi, scriitori etc. Voiam să pornim de la om, de la un mesaj pozitiv, unul care să unească, pentru că noi suntem foarte dispersaţi. Toată lumea urăşte pe toată lumea în oraşul acesta, şi pe FB, şi la ştiri, şi în stradă. Aşa că am decis să alegem un mesaj poate nu atât de „măreţ”, dar inspirat din sentimente pe înţelesul tuturor, ca prietenia, iubirea...

 

În orice oraş sunt aşa gen de statui, începând cu băieţelul din Bruxelles care face pipi până la iguanele din Amsterdam care lâncezesc la soare.

 

Evident că aş fi vrut ceva mai revoluţionar, dar discutând cu toată echipa am decis că cel mai bine e să pornim de la lucrări care să fie înţelese de toată lumea şi treptat, treptat să ajungem la ceva mai sofisticat, simbolist.

 

Căţelul era din start în compoziţie, iar eu am insistat să fie anume o taxă

În primul rând din punct de vedere practic, ea e compactă, respectiv se cheltuie mai puţin material, în al doilea rând taxa e o rasă chiar drăgălaşă, şmecheră, nu e umilă, se înscrie perfect în anturajul celor doi.

 

A fost puţin greu să găsim spaţiul unde să fie amplasate sculpturile, deoarece era important să fie camere de supraveghere.

Până la urmă ne-am oprit la acest loc, deoarece în ultimi ani chiar a devenit foarte popular. Lumea vine să facă sport, să se plimbe cu animalele de companie, e un loc cât de cât îngrijit.

 

Petru Glavan, un tânăr nici prea serios, nici prea boem, dar cu o simplitate şi un soi de teen spirit care atrage oameni de toate vârstele este autorul lucrării şi, totodată, prototipul băiatului. Petru mi-a povestit cum a decurs procesul de creaţie, cât de provocator şi complicat e, mai ales când tu şi prietena ta sunteţi prototipurile.

 

Pygmalion şi Galateea sau fix aşa, doar că invers

 

Petru Glavan

La început am făcut schiţa pe foaie, după aceasta o schiţă mică din plastilină (15-20 de cm) ca să studiem dinamica, mişcarea, după aceasta am pregătit o carcasă în mărime naturală şi am făcut fotografii mari ale modelelor (adică ale mele şi prietenei).Nu am salvat proporţiile fix în fix. Nu m-aş bucura dacă zi de zi lumea care umblă pe aici ar fi pus mâinile peste tot...

 

Ce ţine de longboarduri, e un detaliu inspirat din aspiraţii reale, dar la care după o vară de lucru am renunţat.

Am vrut să cumpăr vara trecută longboarduri şi împreună cu Natalia, prietena mea, să practicăm acest sport, dar lucrând asupra sculpturilor se pare că mi-a trecut pofta, am înţeles că după o vară de lucru asupra acestui proiect sunt chiar sătul de acest sport.

 

Prietena lui Petru, Natalia, o fată mignonă cu un fular ce se asortează perfect cu geaca lui Petru, mi-a povestit mai multe despre procesul de lucru şi soarta de a fi muză, măcar şi pe o vară.

 

Petru vede în mine idealul. La început am făcut fotografii, însă lipsea dinamica, aşa că a trebuit să pozez ore în şir. Poziţia nu-i una comodă, mă dureau muşchii, îmi tremurau picioarele, ziceam că nu mai pot.

 

Fata e îmbrăcată cam aşa cum mă îmbrac şi eu vara. Ce ţine de păr, eu i-am sugerat să facă ceva mai special, cum ar fi nişte dreaduri. Proporţiile nu au fost respectate, deoarece prima variantă realizată fix în fix nu arăta bine... deloc bine. Eu fiind de statură mică, privind în ansamblu, cam te ducea gândul la pedofilie...

 

Aşa că au fost alungite picioarele şi acum arată mult mai bine. Mulţi sculptori, prieteni ziceau că formele fetei sculptate sunt mai puţin reuşite, prototipul arată mult mai bine... Erau multe glume de acest gen.

 

Sau se întâmpla să îi spun că m-a făcut urâtă, că gura e prea mare, că trebuie să modifice... Deşi lucra Petru, oboseam şi eu, a fost o vară dedicată doar acestei sculpturi.

 

Apropo, încălţămintea băiatului a fost turnată chiar dintr-o pereche de pantofi ai lui Petru. Mai pe scurt, au fost câteva jertfe în numele artei, a încheiat Natalia.

 

Vasile Sitari, coordonatorul proiectului, a fost cel care a aprobat schiţele din cadrul concursului, i-a recomandat pe Pavel (autorul complexului sculptural de pe strada pietonală) şi Petru, şi tot el a asistat, participat la realizarea lucrării.

 

Cuplurile sculpturale de acest gen nu trebuie să fie pretenţioase. Ele sunt temporale, ele singure îşi fac istoria, creează legende urbane, niciodată nu ştii cât timp se vor păstra în istoria oraşului, a mărturisit Vasile Sitari.

 

La primăvară/vară urmează să fie instalat şi un longboard. Fiind o construcţie mai uşoară, pentru a evita participarea acestuia la tradiţia de hai „ş-om aruncă bănci în lac” s-a decis că vara, când în parc e un flux mare de oameni, are mai multe şanse să nu fie deteriorat sau chiar distrus complet. Aceleaşi îngrijorări le aveau şi în raport cu taxa, dar până la urmă s-a mers la risc. Sperăm că nu va păţi nimic, mai ales că şi ea are un prototip, şi anume cel al taxei Ambasadorului Poloniei, Excelenţei Sale, Artur Michałski.

 

Un detaliu special şi oarecum înduioşător sunt brăţările identice pe care le au cele două sculpturi, două brăţări identice cu cele purtate de Petru şi Natalia.

 

Cât timp discutam cu cei prezenţi la inaugurare, complexul sculptural deja începuse să-şi trăiască viaţa de sine stătător. Oamenii îşi făceau fotografii alături de cei doi tineri, imitau poziţia lor, copiii călăreau taxa aşa cum generaţia mea călărea leii din parc sau pe cei de la Sala cu Orgă, dovadă fiind sutele de fotografii ş.a.m.d.

 

Cel mai probabil, şi de această dată, complexul sculptural va stârni multe discuţii şi reacţii negative. Pentru a uşura misiunea analiştilor, aici sunt câteva idei ce pot fi dezvoltate:

# posteriorul fetei care se zice că va aduce noroc celui care-l atinge;

# ochelarii de pe cap ai băiatului – un exemplu de lipsă de gust estetic, înapoiere şi promovarea unor obiceiuri estice care ne fac de ruşine în Occident;

# fata care pare să cadă de pe longboard, dar este salvată de băiat. Prin urmare, o imagine ce ar sugera fragilitatea femeii, incapacitatea acesteia de a fi independentă, promovarea imaginii de prinţesă, care într-un moment de pericol este salvată de un bărbat adevărat.

 

Lista urmează să fie reînnoită. Nu de alta, dar băiatul are la mână un ceas, respectiv timpul îşi va spune cuvântul.

Tempora mutantur et nos mutamur in illis.

 

*Acest articol este un produs comercial

inprofunzime acasatv perfecte